De ce moneda economiilor chiar contează
Pentru mulți moldoveni, întrebarea „în ce monedă țin banii" nu e una calculată, ci luată din reflex: unii pun deoparte în lei pentru că tot în lei își încasează salariul și fac cumpărăturile, alții preferă euro sau dolari din obișnuință sau dintr-o neîncredere mai veche în moneda națională. Niciuna dintre variante nu e greșită din start, dar fiecare vine cu un compromis clar: leul aduce, de regulă, o dobândă mai mare, dar e expus mai direct la inflația din economia locală; valuta străină „amortizează" acest risc, în schimb te expune fluctuațiilor cursului de schimb și plătește, de regulă, mult mai puțin.
Ce spune inflația despre puterea leului
Banca Națională a Moldovei își propune să mențină inflația anuală la o țintă de 5%, cu o marjă de variație de ±1,5 puncte procentuale (moldpres.md). În realitate, rata anuală a inflației a fost de 6,51% în iunie 2026, potrivit datelor oficiale ale BNM (bnm.md) — deja peste limita superioară a intervalului țintă. Iar în raportul publicat la mijlocul lunii iulie 2026, banca centrală și-a revizuit prognoza în sens negativ, estimând că inflația ar putea urca până la 8,6% în trimestrul al patrulea, pe fondul scumpirii energiei și al efectelor secundare ale acesteia asupra prețurilor (Sputnik Moldova).
Practic, banii ținuți în lei fără nicio dobândă își pierd din puterea de cumpărare mai repede decât și-ar dori BNM însăși. Un leu pus deoparte azi va cumpăra, peste un an, cu 6-8% mai puține bunuri și servicii, dacă tendința actuală se confirmă.
Dobânzile: leul plătește mai mult, dar nu acoperă mereu inflația
Ca reacție la presiunile inflaționiste, BNM a majorat rata de bază la 7% pe an, printr-o decizie luată la 18 iunie 2026 (bancamea.md) — o mișcare menită să încurajeze economisirea și să tempereze creditarea. Efectul se vede și în dobânzile bancare: în mai 2026, rata medie la depozitele noi în lei era de 5,52%, în timp ce rata medie la creditele noi în lei ajunsese la 9,12% (aceeași sursă). Cu alte cuvinte, chiar și după majorarea ratei de bază, dobânda medie la un depozit în lei rămâne sub inflația curentă — randamentul real (dobânda minus inflația) e, pentru moment, ușor negativ pentru depozitul mediu.
Diferența devine și mai clară în ofertele concrete ale băncilor. La maib, de exemplu, un depozit clasic pe 12 luni în lei plătește între 4,5% și 5% pe an, în funcție de canalul prin care îl deschizi, iar pe 18 luni ajunge la 4,75-5,25%. În schimb, același depozit pe 12 luni în euro plătește doar 0,8-1%, iar în dolari 1,2-1,4% (maib.md). Diferența de câteva puncte procentuale nu e o particularitate a unei singure bănci, ci reflectă un tipar general: dobânzile la valută sunt mult mai mici pentru că băncile din Moldova au acces limitat la plasamente profitabile în euro sau dolari, iar cererea de credite în valută e redusă.
Riscul valutar taie în ambele direcții
Argumentul clasic pentru euro sau dolari e protecția împotriva unei eventuale deprecieri a leului. Problema e că acest risc funcționează în ambele sensuri: dacă leul se depreciază, câștigi din diferența de curs; dacă se apreciază sau rămâne stabil, ai pierdut deja diferența de dobândă față de un depozit în lei, uneori de 4 puncte procentuale sau mai mult pe an. Cursul leului a trecut, în ultimii ani, prin perioade de apreciere și de depreciere, fără un trend constant într-o singură direcție, ceea ce face un pariu pe o singură monedă riscant chiar și pentru cineva care urmărește atent piața. Dacă vrei să compari rapid cum diferă ofertele băncilor înainte să convertești o sumă, convertorul valutar îți arată diferența dintre mai multe bănci în același moment.
Accesibilitatea contează la fel de mult ca randamentul
Un aspect adesea trecut cu vederea: majoritatea economiilor moldovenilor rămân, oricum, în lei. La finalul lunii iunie 2026, depozitele la termen în monedă națională reprezentau 75,4% din totalul depozitelor la termen din sistemul bancar (bnm.md). Nu e întâmplător: cheltuielile zilnice — chirie, utilități, alimente, salarii — sunt aproape toate în lei, iar convertirea constantă din euro sau dolari în lei presupune costuri de schimb valutar și, uneori, pierderi din diferența de curs cumpărare-vânzare.
O abordare rezonabilă
Nu există un răspuns universal valabil pentru toată lumea, dar câteva principii practice ajută:
- Fondul de urgență și banii pentru cheltuielile din următoarele 6-12 luni au sens păstrați în lei, pentru accesibilitate imediată și pentru că dobânda locală e, de regulă, mai bună.
- Sumele mai mari, economisite pe termen lung și fără o destinație clară în lei, pot fi împărțite între lei și valută, ca formă de diversificare a riscului.
- Merită comparat periodic randamentul real: dobânda oferită minus inflația curentă, nu doar dobânda nominală afișată de bancă.
- Orice decizie ar trebui privită pe termen mediu-lung, nu ca reacție la fluctuațiile de moment ale cursului valutar.
Economisirea nu ține de a găsi moneda „câștigătoare", ci de a înțelege ce compromis accepți: randament mai mare și risc de inflație în lei, sau protecție parțială la curs și randament mai mic în valută.